Agricultura a fost una dintre primele şi cele mai importante ocupaţii ale oamenilor din cele mai vechi timpuri. Azi doar 2% din populaţie mai face agricultură, aşa că puţini ştiu cum se obţin multe alimente. În China, existau mii de varientăţi de orez, 5 000 de tipuri de cartofi şi 7 000 de varietăţi de mere în întreaga lume.

După secolul XX, au început să se folosească îngrăşămintele pe bază de azot. Gazul paralizant folosit în război, a fost uşor modificat şi folosit ca insecticid. DDT-ul a fost eroul generaţiei sale.

Modificarea plantelor şi invenţia a numeroase produse chimice a dus la „Revoluţia verde”. Intenţiile celor care au dus la Revoluţia verde au fost bune, mare parte din populaţia lumii suferea de foame, şi s-au gândit că sistematizarea agriculturii va rezolva această problemă.

Creşterea considerabilă a produselor, mii de hectare de teren au fost cultivate cu aceleaşi soiuri, ceea ce a dus la un vid ecologic. Azi se mai cultivă doar 4 soiuri de cartofi.

Uniformitatea genetică duce la vulnerabilitatea faţă de boli şi insecte. Fermierii sunt obligaţi să folosească tot mai multe insectidice, pesticide, ceea ce a dus la creşterea cheltuielilor, poluarea apelor, a produs riscul de îmbolnăvire.

În anii 1990, Revoluţia verde s-a transformat în Revoluţia genetică. Cine controlează sămânţa, controlează hrana.

Firma Monsanto, producătoare de seminţe modificate genetic, dar şi de insectidice, au dorit să fie unici proprietari de seminţe, de aceea au încercat să obţină brevete pentru peste 11 000 de seminţe. De-a lungul timpului, au dat în judecată mii de ferme care foloseau seminţele proprii, sub diverse pretexte, pentru a forta fermierii să cumpere seminţe doar de la ei.

Dacă secole de-a rândul, fermierii cumpărau seminţe de la vecini sau trebuia să şi le aducă cu ei din zonele natale, azi ei sunt forţaţi să le cumpere de la companii cu brevete, cum este Monsanto.

Biotehnologia medicală şi cea agricolă, se folosesc de ingineria genetică. Biotehnologia medicală a dus la crearea multor produse care salvează vieţi. Plantele modificate genetic spre deosebire de medicamente se reproduc, odată eliberate în mediu nu pot fi controlate.

S-a iniţiat o campanie prin care se cerea etichetarea alimentelor modificate genetic. Între 80-90% din populaţia SUA a fost de-acord cu această măsură. 75% din populaţia Europei nu doreşte să aibă pe rafturi în magazine, produse modificate genetic.

Pentru fermierii din Mexic, porumbul reprezintă o sursă de hrană, dar şi face parte din cultura lor. Fermierii cultivă în mod intenţionat porumbul domestic în apropierea celui sălbatic, ei ştiu că astfel obţin rezistenţă faţă de boli prin transfer de la tulpinile sălbatice la cele domestice. Mexicanii preferă să cultive seminţele proprii chiar dacă e mai scump decât cel american.

Trebuie să conştientizăm beneficiile unei agriculturi sustenabile, să refolosim resursele din sistem, nu să introducem mereu altele noi, să folosim ca sursă de energie, energia solară şi să nu ne mai bazăm pe petrol.

„Dacă înainte consumam produsele de pe piaţa locală, azi ele călătoresc mii de km.

Acesta este un film care ar trebui să ne pună pe gânduri!

Articole similare:

1. The Secret – documentar, 2006
2. Principiile alimentaţiei corecte – Principiul 3
3. Principiile alimentaţiei corecte – Principiul 1

Filmul este o serie de interviuri cu diferite persoane care promovează gândirea optimistă, pozitivă. Ei susţin că tot ceea ce ne dorim se poate întâmpla.

Dacă îţi începi dimineaţa liniştit cu o stare de linişte, vei atrage întâmplări şi oameni care îţi vor susţine acest sentiment de mulţumire.

„Îţi creezi propriul univers pe măsură ce trăieşti.” W. Churchill

Cu cât te simţi mai bine, cu atât atragi lucruri care te ajută să te simţi bine.

Câand ai o problemă, ascultă o piesă frumoasă, poţi să şi cânţi, sau să te gândeşti la ceva frumos.

Există trei etape ce trebuie urmate:

1. trebuie să ceri ceea ce vrei
2. trebuie să răspunzi la cererile tale
3. trebuie să primeşti ceea ce ceri.

Fă o listă cu lucrurile care te mulţumesc. Trebuie să apreciem ceea ce avem şi să fim recunoscători. Atunci când vizualizezi, materializezi,

„Imaginaţia este totul. Este puterea de previziune a ceea ce va urma în viaţă.” Einstein.

„Orice lucru conceput de minte poate fi realizat.” C.Stone

Legea atracţiei spune că primeşti lucrurile la care te gândeşti, atât bune, cât şi rele. Trebuie să ai o stare de suflet liniştită şi împăcată, iar apoi toate celălalte lucruri vor veni după. Noi suntem creatorii propriului nostru Univers. Este foarte important ceea ce îţi doreşti.  Atunci când te iubeşti pe tine, vei putea să îi iubeşti şi pe ceilalţi. Nimeni nu poate gândi pentru tine, nimeni nu poate face asta în locul tău.

Stresul este ultimul lucru de care ai nevoie când eşti diagnosticat cu o boală. Autovindecarea este susţinută de mulţi medici şi oameni de ştiinţă. Boala nu poate trăi într-un organism sănătos emoţional.

Omul devine ceea ce gândeşte. Dacă eşti împotriva războiului, fii pacifist, dacă nu îţi place unul dintre candidaţii la alegeri, poti să devii pro contra-candidatului său. Majoritatea celor aleşi, dar nedoriţi, sunt aleşi doarece toată energia se îndreaptă asupra lor.

Învaţă să fii calm şi să-ţi îndepărtezi atenţia de la ceea ce nu vrei, să-ţi concentrezi atenţia pe ceea îţi doreşti să ai, să ţi se întâmple. Totul în Univers este energie.  Nu contează ce trecut ai avut, ce probleme în familie ai trăit, contează de acum încolo ce vrei să fii, ce vrei să ai. Suntem fiinţe nelimitate.

Bucurie, dragoste, libertate, fericire, râs. Despre asta este vorba.

“Urmează-ţi fericirea şi universul îţi va deschide uşi acolo unde erau doar ziduri.” J.Campbell

Bucură-te de viaţă!

Dacă te-am făcut curios, poţi să vizionezi filmul online aici.

Articole similare:

1. Viitorul alimentaţiei – The future of food, documentar, 2004
2. Cum se câştigă respectul?
3. The Prestige, 2006 – drama, fantastic, mister

Aşa cum spune şi Robert Louis Stevenson „nu există datorie pe care să o neglijăm mai mult, ca datoria de a fi fericiţi”.

Dacă suferi de timiditate, primul lucru pe care trebuie să înveţi să-l faci este să începi să ai încredere în tine. Desigur că asta nu se va întâmpla peste noapte şi este nevoie de timp, dar merită efortul.

• Ce este timiditatea? Aici aflăm diferenţa dintre nervozitate, jenă, sfială şi analizăm simptomele timidităţii.

Care sunt caracteristicile oamenilor timizi? „Se sperie cu uşurinţă, sunt greu de abordat din cauza sfielii, prudenţei sau neîncrederii, temători în a se angaja într-o acţiune, prudenţi, îndărătnici, şovăitori, potrivnici acceptării vreunui principiu sau abordării vreunui subiect, rezervaţi din prea multă prudenţă, precauţi când vorbesc, sfioşi în a se afirma, extrem de ruşinoşi”.

Trebuie să remarcăm că nu se discută deloc despre nervozitate. Timiditatea se referă la relaţia cu alţi oameni.

• De ce suntem timizi? Care este rolul părinţilor, cele mai importante persoane din viaţa noastră, mama şi tata, primele persoane cu care luăm contact şi cei care trebuie să ne inspire încredere în noi înşine. Dar ce rol au alte persoane în viaţa noastră? Fraţii şi surorile, învăţătorii şi profesorii, soţii şi amanţii, colegii de servici.

• Alte cauze ale timidităţii. Aici autoarea dezbate subiecte interesante în subcapitole sănătatea, homosexualitate, clasa socială, îmbrăcămintea, banii şi vinovăţia.

• Învingerea sfielii. Autoarea ne învăţă că timiditatea poate fi învinsă şi ne asigură că toată lumea este timidă, mai mult sau mai puţin, în funcţie de situaţie, trebuie să învăţăm să nu ne mai subestimăm, să ne descoperim punctele vulnerabile,dar să nu îi lăsăm pe alţii să le vadă şi să se folosească de noi.

• Femeile au probleme speciale Subcapitolele care sunt aduse aici în discuţie sunt foarte interesante şi utile, Cetăţeni de categoria a doua, Descoperirea unor talente ascunse, Probleme biologice, Carieră şi căsnicie, Singurătatea.

• Timiditatea faţă de bărbaţi Punctele care se ating aici sunt Felul în care arătăm, Viaţa sexuală, aflăm că Bărbaţii nu sunt chiar aşa de diferiţi şi primim şi Şase sugestii utile.

• De la şcolăriţă la cetăţeanul matur – Foarte importanţi sunt Anii când copilul se formează, Floarea vârstei, Vârsta mijlocie şi Vârsta înaintată.

• Problema vinovăţiei Bine de ştiut şi învăţat despre Autoînvinovăţirea lipsită de temei, Autoînvinovăţirea justificată, Secretele, Vinovăţia produsă de micile noastre greşeli, Sentimentul vinovăţiei în cazul relaţiilor sexuale, Răsfăţati-vă puţin.

• Nevoia de relaxare – Să învăţăm cum să ne relaxăm, Puterea autosugestiei, Tehnica substituirii, Imaginaţi-vă că sunteţi aşa cum aţi dori să fiţi, Frumuseţea meditaţiei, Liniştea sufletească şi încrederea în sine.

Prima dată trebuie să avem o definiţie a timidităţii. Te poţi considera timid doar dacă simţi că ai vrea să faci mai mult, să nu îţi mai fie frică să îţi spui părerea şi să ai curaj să faci tot ceea ce îţi doreşti.

Există şi persoane care sunt mai blânde, şi preferă să aibă o viaţă liniştită fără a încerca să iasă în evidenţă.

Autoarea afirmă „Nu există, desigur, nicio licoare fermecată, dar sunt multe mijloace prin care noi înşine putem să ne ajutăm să rezolvăm această problemă, şi, uneori, ele acţionează ca un miracol.”

Cartea este rezultatul unei munci de ani de zile, cu oameni timizi care au reuşit prin consiliere să câştige mai multă încredere în ei şi să îşi învingă teama.

“Timiditatea” este o carte pe care trebuie să o ai în bibliotecă, (o poţi comanda de aici),  şi să o răsfoieşti ori de câte ori simţi că e nevoie.

Articole similare:

1. Limbajul trupului – Allan Pease, 2002
2. Cum se câştigă respectul?
3. Limbajul vorbirii – Arta conversaţiei – Allan Pease, Alan Garner, 1994

„How to train your dragon” este prima carte dintr-o serie de opt cărţi, de nuvele fanteziste despre lumea vikingilor. Cărţile au fost publicate în anul 2003 ca şi cărţi pentru copii, scrise de autoarea de origine britanică, Cressida Cowell.

Hiccup Horrendous Haddock III este personajul principal atât din film cât şi din nuvelă. El este un viking neobişnuit care înainte să facă ceva, gândeşte. Are părul roşu şi este foarte slab. El este unul dintre puţinii vikingi care cunosc şi pot să vorbească limba dragonilor. Pentru un viking, el este foarte isteţ şi un bun mânuitor al sabiei.

Satul în care locuieşte este mereu atacat de dragoni care le răpesc animalele. El încearcă să vâneze un dragon cu o armă creată de el. Când îşi dă seama că a reuşit să-l rănească pe dragon, porneşte prin pădure pentru a-l găsi. Mândru că a reuşit să nimerească un dragon, deşi nimeni nu îl credea în stare, atunci când îl găseşte este foarte hotărât să-l ucidă, dar nu poate. Între Toothless, dragonul, şi Hiccup se leagă o prietenie strânsă şi adevarată, iar împreună trec prin multe aventuri.

Într-un interviu, Gerard Butler vocea lui Stoick the Vast, dezvăluia ideea morală a poveştii din filmul “How to train your dragon”, este aceea de a aprecia şi a accepta diversitatea, să nu ne fie frică de lucrurile care sunt diferite şi nefamiliare, şi să învăţam cum să ne deschidem sufletele şi mintea.

“Pentru copii, mi-aş dori ca acest film să fie ca o lecţie de viaţă, să înveţe să respecte ceea ce nu cunosc, să dezvolte o toleranţă pentru alte lucruri…pentru că trăim într-o lume plină de frică şi mânie! Acest film este despre frică şi despre a învăţa să renunţi la unele lucruri, şi să învăţăm să înţelegem diferenţele dintre diferite culture.” Gerard Butler

Animaţia are câteva secvenţe care se desfăşoară în aer, când Hiccup zboară împreună cu dragonul lui, Toothless. Iată ce paralelă face Craig Ferguson, vocea lui Gobber, care este pilot calificat în viaţa reală, despre diferenţa dintre a zbura cu un dragon şi a pilota un avion: “Am vizionat acest film alături de un prieten care este tot pilot, şi i-am spus “Iată de ce îmi place să zbor”, iar el mi-a răspuns “Tocmai de aceea îmi place şi mie să zbor.” Pentru că nimic nu se poate compara cu sentimentul pe care îl ai la sfârşitul cursei, este fantastic.”

Craig Ferguson a declarat că morala filmului este să îţi învingi temerile “the thing that you fear, can help you over come that fear” .

Nota pe care a primit-o filmul este 8,3. Eu zic că ar merita şi mai mult!

Traillerul te poate convinge că filmul “How to train your dragon” merită văzut!

Articole similare:

1. Malena – comedie, dramă, romantic, război, 2000
2. Eu când vreau să fluier, fluier – dramă, thriller, 2010
3. La vita e bella, 1997 – drama, comedie romantica

Filmul “Everybody’s fine”este un remake după filmul italian “Stanno tutti bene” din anul 1990.

Acest film îl prezintă pe Frank, un soţ recent văduv, care s-a pensionat recent, dar un tată mândru că a reuşit să-şi vadă toţi cei patru copii realizaţi şi pe picioarele lor. Sau cel puţin aşa crede el.

După moartea soţiei, încearcă să îşi adune copii  şi îi invită de sărbători acasă. În ultimul moment, toţi sună cerându-şi scuze că nu pot să ajungă. Frank presimte că ceva necurat este la mijloc şi se decide să meargă să îi viziteze pe toţi patru pe rând.  Înainte să plece de acasă, scrie pentru fiecare copil o scrisoare.

Prima dată ajunge la fiul său, un artist renumit, un pictor recunoscut, dar cum zile la rând nu reuşeşte să dea de el, îi lasă sub uşă scrisoarea pentru el, şi pleacă mai departe la ceilalţi copii. Înainte să plece de la fiecare, le înmânează câte-o scrisoare şi îi întreabă dacă sunt fericiţi?

Partea tristă este că fiecare dintre cei 3 copii are ceva important de făcut chiar în perioada în care tatăl lor, Frank, ajunge la ei, niciunul nu are timp să petreacă câteva ore cu propriul tată. Toşi îţi cer scuze şi se simt vinovaţi că îi ascund adevărul.

În rolul lui Frank îl vei regăsi pe mult îndrăgitul actor Robert De Niro, fiicele Rosie şi Amy, Drew Barrymore şi Kate Beckinsale, iar fiul Robert, Sam Rockwell.

Tagline-ul filmului este Frank wanted the holidays to be picture perfect. What he got was family.

Mi-a plăcut mult soundtrack-ul, minunata melodie de la Paul McCartney – (I want To) Come Home.

Trailler-ul îl poţi urmări aici.

Filmul a primit numeroase critici. Un raport prezentat de Rotten Tomatoes estima că 46% din 99 de păreri au fost pozitive, primind nota 5,3 din 10.

Tu ce notă dai filmului?

Articole similare:

1. Malena – comedie, dramă, romantic, război, 2000
2. Pacat originar – mister, drama, romantic, 2001
3. The Blind Side, 2009 – drama, sport

În roman, Dumas însuşi se numeşte Armand Duval, iar iubita sa, Marguerite Gautier. Iubirea lor, efemer împlinită, este dramatică pentru fiecare, dar în alt fel. Ea, aflând de la tatăl lui Armand, despre faptul că sora lui nu se poate căsători deoarece iubirea lui e considerată dezonorantă pentru familie, fuge. El, necunoscând motivul acestei dispariţii bruşte, o caută şi o jigneşte în public, considerând-o o femeie uşoară. Consumul nervos o duce pe tânara Marguerite la boală. În pragul morţii iubitei, lui Armand îi e dat să afle adevărul. Prea târziu însă…

Dispariţia ei este acoperită de valul uriaş al revoluţiei, care cotropeşte Parisul, Franţa şi lumea europeană. Dincolo de paginile romanului său, Alexandre Dumas fiul a trăit drama reală a morţii Mariei Duplessis. Toată viaţa i-a fost marcată de acest eveniment. După roman a scris, la câţiva ani distanţă, în 1852, o piesă de teatru cu acelaşi subiect. Poate nu întâmplător mormântul autorului acestor două opere – romanul şi drama – se află în apropierea celui al Mariei Duplessis.

Romanul a fost tradus, într-un veac şi jumătate, în sute de ediţii şi zeci de limbi, atingând sute de milioane de exemplare pe toate continentele planetei. Dragostea dintre Armand Duval şi Marguerite Gautier a devenit simbolul unic al iubirii mai rezistente decât dificultăţile vieţii, decât constrângerea impusă de mentalităţi înguste, mai rezistentă chiar decât revoluţiile şi decât moartea.

Şi astăzi, ca de multe ori pe pământ, dragostea este cel mai sigur – adesea unicul – suport al echilibrului interior. Ne întoarcem mereu la ea şi privim apoi, cu ochii limpeziţi, lumea din afara noastră. Muncim, luptăm, trăim păstrând sâmburele secret al iubirii, cel capabil să ne renască mereu, de fiecare dată mai buni şi mai generoşi.

Iată şi câteva citate deosebite din această minunată carte de dragoste:

• Viaţa îşi are farmecul ei, depinde numai cu ce ochi o priveşti.
• Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră.
• Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă încredere ai avea în ea, oricare ar fi siguranţa în viitor pe care ţi-o dă trecutul ei, eşti întotdeauna mai mult sau mai puţin gelos. Dacă ai fi îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, desigur că ai resimţi această nevoie de a izola de restul lumii fiinţa în a cărei inimă ai vrea sa fii numai tu.
• Copilul este mic, dar în el este cuprins omul, creierul este strâmt, dar în el adăposteşte cugetarea, ochiul nu este decât un punct, dar îmbrăţişează spaţii imense.
• Să pui stăpânire pe o inimă neobişnuită cu atacurile, înseamnă să intri într-un oraş deschis şi fără pază.
• Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea.
• Sărmane creaturi! Dacă e o greşeală a le iubi, e bine cel puţin a le compătimi. Compătimiţi pe orbul care nu a văzut niciodată lumina zilei, pe surdul care nu a auzit niciodată acordurile naturii, pe mutul care nu a putut niciodată s-şi exprime prin viu grai gândurile, şi, sub un fals pretext al pudorii, nu compătimiţi această orbire a lumii, această surzenie a sufletului, acest mutism al conştiinţei care duc la nebunie pe nefericita îndurerată şi care, fără voia ei, o fac incapabilă să vadă binele, să audă vocea Domnului şi să rostească limba curată a dragostei şi credinţei.
• Femeii căreia educaţia nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste cărări sunt durerea şi iubirea. Amândouă sunt spinoase; acelea care o apucă pe această cale îşi sângerează picioarele, îşi rănesc mâinile, dar îşi lasă, în acelaşi timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului şi ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te ruşinezi în faţa Domnului.

Dacă nu ai această carte în bilbiotecă, o poţi comanda de pe site-ul Librărie.net!

Articole similare:

1. Crimă şi pedeapsă – Feodor Mihailovici Dostoievski, 1957
2. Limbajul trupului – Allan Pease, 2002
3. Bathory – drama, istorie, fantastic, 2008

Aşa îşi începe Valeriu Anania „Cuvântul înainte” din cartea sa ,,Memorii”. Prieten cu Arghezi, Valeriu Anania, pe numele său de scriitor a trecut prin multe, dar nu se consideră un erou. Atât de multe încât la un moment dat chiar spune: ,,În 1959 intram în închisoarea de la Aiud în lanţuri, în 1993 intram pe aceeaşi poartă îmbrăcat cu mantaua de arhiereu pentru a sfinţi Biserica din curtea închisorii.”

Cu un talent de invidiat, IPS Bartolomeu a pus pe hârtie povestea vieţii sale, poveste adunată într-un volum de aproape 700 de pagini.

La un moment dat, Valeriu Anania s-a decis să lase în urmă viaţa de mirean şi să intre în monahism. Mărturisirea lui nu are nimic patetic şi este de o sinceritate dezarmantă. “De ce am făcut-o nu sunt nici azi în stare să spun. M-am întrebat adesea privind în urma dacă nu cumva mi-a fost frică de război, dacă nu cumva încercăm romantic o aventură dupa modelul lui Arghezi, oricum e cert, nu am făcut-o din vocaţie, nici nu a fost rezultatul vreunei premeditări. Dacă cu numai o zi înainte mi-ar fi spus cineva că mă voi face călugăr, mi-aş fi bătut joc de el…”

Bartolomeu (Valeriu) Anania a suferit prima arestare în vara lui 1941 în contextul înmormântării unui legionar notoriu pe atunci, fără să fi fost participant efectiv la eveniment. După trei săptămâni a fost eliberat fără nicio pedeapsă, dar în cazierul său a rămăs fişa cu calificativul „legionar”.

Se ştiu multe despre Bartolomeu Anania, dar prea puţini ştiu că el a fost cel care a condus greva studenţească de la Cluj din 1946. Căutat fiind de Securitate, a reuşit să treacă neobservat de filtrele Securităţii care îl urmărea pentru a-l aresta, ba chiar a îndrăznit să îi aprindă ţigara unui comisar din Serviciul de Siguranţă al Chesturii de Poliţie care era atent după călugărul Anania. Însă călugărul era deghizat, nu mai avea barbă şi nici haina de monah pe el.

În anii detenţiei din închisorile comuniste, a suferit multe: ,,Au început loviturile, una după alta, date mai întâi de Brinzaru, din dreapta, apoi de celălalt, din stânga. Cel de al treilea ţinea de capătul funiei în aşa fel încât, cumpănit pe rangă, trupul să-mi stea cu capul cât mai jos şi tălpile în bătaia vergelelor. Îmi propusesem să fac toate eforturile posibile să nu plâng, să nu mă vaiet, să nu ţip, să nu urlu. Gemeam numai şi şopteam: Pentru păcatele mele! pentru păcatele mele!… Câte lovituri să fi fost? Am leşinat.”

Dar cu toate acestea a scris în închisori mai multe piese de teatru şi mai multe poezii, toate acestea fiind memorate şi puse pe hârtie abia după eliberarea din închisori.

,,Memorii” este o carte de un real succes, o carte tulburătoare, o carte pe care o citeşti pe nerăsuflate.

,, Celula în care am stat, singur, câteva zile, avea ciment pe jos, un pat de fier, cazon, un scaun şi o altă pacoste, ploşniţele. Se vedeau şi ziua, cu zecile, plimbându-se pe pereţii murdari, ieşite din crăpăturile largi, dar noaptea se lăsău flămânde şi-mi năpădeau patul şi trupul, catifelate, fine, cu umblete nuanţate, făcându-se simţite doar în secunda când înţepau.”

“Printre puţinii credincioşi de peste săptămână se ivise şi o tânără doamnă, plăcută la chip, blondă, cu ochi albaştri, îmbrăcată totdeauna corect. Intra în biserică, [...] îşi punea genunchii pe lespedea goală, de piatră şi rămânea aşa în tot timpul slujbei, un ceas şi două, cu ochii în altar, fără să se mişte. Devenise o prezenţă obişnuită, o vedeam zilnic şi uneori mă întrebam ce anume dureri îi vor fi bântuind sufletul, de’ncearcă izbăvire în atâta rugăciune şi îngenunchere.

[...] Mă întorceam pe o străduţă slab luminată, când m-am întâlnit cu tânara doamnă. Părea că mă aşteaptă. Mi-a zis bună seara, a intrat cu destulă fineţe într-o conversaţie de ordin foarte general, apoi s-a schimbat la faţă şi a izbucnit într-o foarte patetică, aproape tragică, mărturisire amoroasă. Am încremenit. Nici nu mă uitam împrejur, de teamă să nu mă vadă, să n-o audă cineva. Vorbele cădeau clocotitoare, ochii îi străluceau în lacrimi.

[...]Mi-am simţit obrazul mângâiat de o mână tremurândă şi am fugit pe strada goală, năucit, spre poarta mănăstirii. De atunci, nu am mai văzut-o.

Vine o vreme când viaţa ta se cere rostită şi altfel decât în graiul convenţiilor sociale, mai adevărat, adică şi mai de-a dreptul, şi atunci, în lipsă de altceva, ţi-o iei de la capăt pe amintiri, de-a rostogolul, ca apa muntelui poticnită`n pietre, şi o duci până unde poţi. Memoriile mele sunt departe de a fi complete, mai cu seamă în ultimele capitole, pe care le-am scris biciuit de timp, dar, aşa cum sunt, ele se vor şi se propun o mărturie nu numai a unei lumi, ci şi a unui suflet. E vorba de sufletul meu.”

Dacă nu ai încă în bibliotecă această carte, o poţi comanda de aici.

Articole similare:

1. Bathory – drama, istorie, fantastic, 2008
2. Contesa Dracula-Erzsebet Bathory – Javier Garcia Sanchez, 2005
3. Dama cu camelii – Alexandre Dumas – Fils, 1848

„Crimă şi pedeapsă” este dintre toate romanele lui Dostoievski, cel mai „rotund”, cel mai „construit”, cel mai apropiat perfecţiunii tradiţionale. S-a afirmat pe drept cuvând că această primă parte a ei poate fi interpretată tot ca o tragedie clasică: prologul este crima propriu-zisă, cele cinci acte înfăţişează pedeapsa, într-o riguroasă înlănţuire a etapelor ei, catastrofa e urmată de un epilog care o şi atenuează oarecum.

„Crimă şi pedeapsă” este povestea unei aventuri, a unui destin. Nu doar pentru că Raskolnikov participă la douăzeci şi şapte din cele patruzeci de episoade ale romanului, sau pentru că în cele două săptămâni, scurse de la prima vizită la bătrâna cămătăreasă până la autodenunţare, el se află permanent în centrul acţiunii (care durează efectiv doar nouă zile şi jumătate), ci mai cu seamă fiindcă toţi ceilalţi eroi ai cărţii sunt laturile, valenţele, posibilităţile sale, tot atâtea faţete ale unuia şi aceluiaşi caracter.

Romanul este povestea unei idei, pe care o întruchipează, pro şi contra, toate personajele cărţii şi nu doar Raskolnikov: ideea naturilor superioare, înfrângând obstacolele, a luptei cu stupidele prejudecăţi umanitariste, a aleşilor ce dispun în voie de inertul material uman, a conducătorilor cu drepturi nelimitate şi subjugând pe temeiul unui plan calculat la rece, a forţei neîndurătoare căreia trebuie toţi să i se supună fără să crâcnească.

Suferinţa este idea etică centrală a lui Dostoievski. Omului îi e hărăzită suferinţa, el trebuie să se cureţe de păcat prin chinuri multe şi grele. Dacă oamenii nevinovaţi se denunţă, vor să se descarce de păcatele lor suferind pentru ale altora, atunci cu atât mai mult se cuvine recunoscută crima făptuită cu adevărat!

Dostoievski şi-a dat seama şi a repetat fără încetare că omul nu poate trăi într-un veac haotic şi dezechilibrat, decât găsindu-şi credinţa, vorbind de „o credinţă sau un Dumnezeu”, de fapt, el nu concepea decât credinţa în Dumnezeu.

Iată şi câteva citate deosebite pe care le-am identificat eu în carte:

• Cel care are putere, care are mintea şi sufletul tare, acela domneşte peste ceilalţi! Cine cutează mult, acela are dreptate în ochii lor. Cine îi înfruntă şi îi dispreţuieşte, acela ajunge la ei legiuitor şi cu cât cuteaşă mai mult, cu atât e mai respectat. Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi mereu.
• Omul care se îneacă se agaţă şi de un pai.
• Ce rost ar avea să mă predau când spui că acolo, la închisoare, am să fiu la odihnă.
• Suferinţa şi durerea sunt totdeauna legate de o conştiinţă largă şi de o inimă adânc simţitoare.
• Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ…
• Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate…
• Crima este protestul individului împotriva unei proaste orânduiri sociale.
• Pasiunea este mărturia entuziasmului pe care îl trezeşte un anumit ţel, precum şi revolta împotriva împrejurărilor vitrege exterioare care împresoară acest ţel.

Dacă vrei să ai această carte în bibliotecă, o poţi comanda de aici.

Articole similare:

1. Dama cu camelii – Alexandre Dumas – Fils, 1848
2. Bathory – drama, istorie, fantastic, 2008
3. How to train your dragon – animaţie, comedie, aventură, fantezie, 2010

În SUA, Alan Garner a elaborat cursul “Să învăţăm să conservăm! – Pregătire în vederea unei mai depline reuşite sociale”, iar în Austria, Allan Pease a dezvoltat cursul “Tehnici şi strategii pentru întâlnirile directe”, pentru a-i învăţa pe cei interesaţi cum să folosească în activitatea comercială, în negocieri şi convorbiri, deprinderile verbale şi non-verbale.

Despre ce putem citi în această carte?

• Metalimbajul sau cum să citim printre rânduri – Metalimbajul reprezintă cuvintele şi expresiile care pot releva adevăratele atitudini ale unei persoane. Metalimbajul poate trezi “sentimentul instinctiv”, presimţirea că cel din faţa noastră nu spune ce gândeşte.

Accentuarea cuvintelor: – prin accentuarea diferitelor cuvinte e posibilă manipularea a ceea ce oamenii aud. Iată şi un exemplu: La întrebarea “Câte animale din fiecare specie a luat Moise cu el în arcă?”, majoritatea vor răspunde 2, răspunsul corect este niciunul. Noe a avut arcă, şi nu Moise. Accentul a fost pus pe un alt cuvânt.

În acest capitol, mai suntem învăţaţi să fim atenţi la clişee. Ce sunt clişeele? Cuvinte sau expresii preambalate, folosite de oameni lipsiţi de imaginaţie, “fiindcă vine vorba“, “ca să nu uit“, “dacă mă gândesc bine“. Ideal ar fi să încercăm să ne controlăm să nu le folosim. Aceste expresii ne avertizează că ceea ce urmează este nucleul întregii aserţiuni. Dacă o persoană foloseşte cuvintele “doar“ şi “numai“, înseamnă că încearcă să minimalizeze importanţă spuselor sale. Atenţie şi la cuvintele “da, dar… “,“totuşi“,“cu respect“,“credeţi-mă“.

Autorul ne sfătuieşte “Când ştim să ascultăm, descifrarea acestor expresii poate fi nu numai folositoare, dar şi foarte distractivă. “

• Cum se pot pune întrebări care să încurajeze conversaţia La un moment dat în viaţă, fiecare am fost puşi în postura de a ne simţi incapabili să formulăm întrebarea potrivită, la momentul oportun.

Acest capitol ne învaţă despre întrebările închise şi întrebările deschise, trebuie să ştim că cel ce pune întrebările, dirijează conversaţia, învăţăm despre greşeli obişnuite în formularea întrebărilor, şi despre succesul unei conversaţii dacă ne pregătim din timp întrebările.

• Cum se poate începe o conversaţie – Trebuie să ne alegem persoana cu care vrem să începem să discutăm. Cum arată cei dormici să comunice cu noi? Îşi vor arăta interesul printr-un zâmbet, ne vor privi de mai multe ori, vor adopta o poziţie deschisă a trupului, cu braţele şi picioarele neîncrucişate.

• Cum să-i ascultăm pe alţii şi cum să ne croim, astfel, calea spre popularitate şi succes – Se zice că auzim jumătate din ceea ce se spune, ascultăm jumătate din ce am auzit şi ne amintim jumătate din ceea ce am ascultat.”

• Cum poate fi menţinută o conversaţie fluentă

• Cum se pot face complimente sincere şi aprecieri oneste

• Cum să-i facem pe ceilalţi să-şi dea seama cine suntem

• Cum să facem invitaţii care să aibă cât mai multe şanse de a fi acceptate

• Cum să ne raportăm la observaţiile critice

• Cum să rezistăm manipulărilor

Restul sfaturilor utile vă las să le descoperiţi singuri, citind cartea.

“Limbajul vorbirii – Arta conversaţiei” este o carte pe care trebuie să o ai în bibliotecă, (o poţi comanda de aici), şi să o răsfoieşti ori de câte ori simţi că e nevoie.

Articole similare:

1. Limbajul trupului – Allan Pease, 2002
2. Arta de a te mentine sanatos
3. Timiditatea – Dianne Doubtfire, 1988

Malena este o femeie prea tânără să fie văduvă, prea frumoasă să scape de bârfele celor invidioşi.

Povestea se desfăsoară în perioada celui de-al doilea război mondial, tocmai când Italia intră în război. Soţul Malenei, Nino Scordia, trebuie să plece în război, ea rămânând în satul Castelcuto. În ciuda, tuturor bârfelor, ea rămâne credincioasă soţului. Atunci când iese pe stradă, bărbaţii sunt absolut fascinaţi de ea, adolescenţii o urmăresc timizi din umbră şi toti au fantezii cu ea.

Dar într-o zi, Malena este înştiinţată că soţul ei a murit în război. Femeile rele şi neatrăgătoare încep să o dispreţuiască tot mai mult din cauza frumuseţii ei, iar de aici până la a-i face rău prin orice metodă, mai este doar un pas. Tatăl Malenei, un profesor bătrân de limba latină, primeşte o scrisoare despre presupusa infidelitate a fiicei sale. Foarte dezamăgit de această veste, decide să rupă orice legătură cu fiica sa. Războiul continuă, satul este bombardat, iar printre victime se numără şi tatăl Malenei.

Singură, tristă şi fără nicio sursă financiară, Malena alege o cale sigură de supravieţuire, pe cât de sigură, pe atât de scandaloasă. Decizie pe care mai târziu o va regreta, ea fiind umilită şi batjocorită în public de femeile care o invidiau.

La sfârşitul războiului, în sat apare soţul Malenei, toată lumea este foarte surprinsă, dar nimeni nu are curajul să-i spună ce s-a întâmplat cu soţia lui.

Finalul filmului te lasă puţin pe gânduri, te face să zâmbeşti şi să priveşti şi altfel viaţa.

Tagline-uri despre film:

An intimate portrait and an epic story of the courage we discover, the innocence we surrender, and the memories we cherish…..forever.

She was too young to be a widow, and too beautiful to be alone. Every man wanted to have her. One boy risked everything to protect her.

A world at war. A young man coming of age. And the woman who changed his life forever.

“Malena” a fost nominalizat la

• premiile Oscar în anul 2001, pentru cea mai bună imagine Lajos Koltai şi cea mai bună coloană sonoră, Ennio Morricone, cât şi la
• premiile Globul de Aur 2001, tot pentru cea mai bună coloană sonoră şi pentru cel mai bun film străin.

Vizionare plăcută!

Articole similare:

1. La vita e bella, 1997 – drama, comedie romantica
2. Everybody’s Fine – dramă, romantic, comedie, 2009
3. Mongol, 2007 – razboi, drama, romance